Octavian Stireanu publica pe Amos News articolul "Pupat Piata Suspendarii", pe care il puteti citi in continuare.
'Solicitarea senatorului Dan Voiculescu privitoare la suspendarea lui Traian Basescu risca sa fie daca nu uitata, cel putin persiflata. Si sustinatorii lui Basescu, si opozitia parlamentara recita la fel, dar de pe scene diferite, cunoscuta arie "Nu e momentul!" din opera pentru trombon si dragoste de tara.
Solicitarea lui Voiculescu se refera la o analiza, nu la taierea unui cap! Motivele analizei au in vedere fapte ale lui Basescu, susceptibile de a fi incalcari grave ale Constitutiei. In opinia vicepresedintelui Senatului, parlamentarii "au obligatia de a cerceta gravitatea acestor fapte" si de a decide in consecinta. Nimic dramatic, nimic inspaimantator, nimic nefiresc.
Fara sa fie un demers strict legat de suspendare, solicitarea lui Dan Voiculescu reprezinta, totusi, un semnal politic imposibil de ignorat.
Pe cel in cauza, acest semnal il lasa indiferent, pentru ca Traian Basescu n-a invatat nimic nici din suspendarea precedenta si nici din lectia pe care spunea ca a primit-o de la electorat, la alegerile din 2009 (pe care le-a pierdut pe teritoriul Romaniei, ajungand presedinte cu voturi aduse din strainatate). Cel mult, aceasta solicitare va fi trecuta pe raboj, intrucat toata lumea stie ca razbunarea face parte din felul de a fi al lui Traian Basescu.
Pentru opozitie, acest demers era un test de mobilizare, prin care putea demonstra cat de hotarata este sa se inhame la un asemenea proiect politic major. Ar fi ocazia partidelor din opozitie de a demonstra ca adversitatea clamata fata de locatarul Cotrocenilor nu este una retorica, "de ochii lumii", ci una acoperita prin actiune politica.
Ideea ca "nu putem discuta despre suspendare pentru ca n-avem majoritate in Parlament" este de o banalitate vecina cu comedia. Opozitia d’aia este opozitie pentru ca n-are majoritate! Or, sensul discutiei era altul, si anume daca aceasta opozitie, fiind minoritara prin natura lucrurilor, are energia nu doar sa declare, ci si sa actioneze in apararea democratiei si a Constitutiei. Masura responsabilitatii o dau si proiectele fara sanse ori esuate din principiu, nu doar victoriile!
Ratiunea luptei politice consta in efortul de a impune in constiinta publica proiecte pentru care, initial, nu exista nicio certitudine privind realizarea lor.
Tactica inceperii doar a razboaielor care pot fi castigate nu este adecvata in politica.
In politica, forta si credibilitatea se demonstreaza nu asteptand "majoritatea" care-ti confera sanse de succes, ci luptand pentru constructia acestei majoritati prin chiar proiecte proprii, supunandu-le dezbaterii publice si argumentandu-le cat mai amplu si convingator.
Opozitia se poate considera cu datoria implinita fata de electorat nu proclamand esecul inainte de a incepe lupta, ci doar constatandu-l dupa incheierea acesteia.
Nu trebuie sa se inflameze nimeni daca se configureaza de pe acum o lista cu parlamentari ce doresc suspendarea lui Basescu. Lista scurta sau lunga, suficienta numeric sau nu - nu conteaza prea mult, in momentul de fata, intrucat si marsul cel mai lung incepe cu primul pas!...
Desigur ca este mult mai comod sa se scoata de prin sertare partitura cunoscuta: "Acuma e momentul de suspendare?!... Pe criza asta economica?!"...
Aparatorii lui Basescu vor sa para "intelegatori" cu asemenea initiative, dar folosesc alibiul crizei, ignorand faptul ca Basescu este parte si sursa a acestei crize, si nu ceva exterior ei.
De partea cealalta, opozitia nu s-ar opune suspendarii, dar "nu e momentul" pentru ca... n-are majoritatea!
Pe acest subiect, ambele tabere sunt gata sa se pupe in Piata Suspendarii, ca a "Independenti" nu mai e la moda...
Pentru populatia tarii, insa, in cea mai larga majoritate a sa, gestul lui Dan Voiculescu poate da o speranta - fie ea chiar de numai doi bani - prin aceea ca arata, totusi, ca mai exista oameni ce gandesc serios la debarcarea celui care a facut atata rau societatii romanesti.'