De cateva zile, traim intr-un soi de isterie a fumului. Dupa nenorocirea de pe Autostrada Soarelui, se constata un soi de heirupism legat de orice urma de fum care ar putea avea efecte similare. Ca mai intotdeauna, se exagereaza, si un obicei aproape impamantenit prin care miristile sunt arse de catre proprietarii de terenuri a devenit, brusc, o mare primejdie nationala.
Este evident ca nu este vorba despre o metoda lipsita de riscuri, mai ales intr-o vara cu temperaturi ticaloase, cum este asta prin care trecem. Ceea ce ar trebui facut ar fi ca proprietarii de terenuri sa fie obligati sa treaca la operatiunea de ardere a miristilor numai dupa ce au luat masuri clare pentru ca incendiile sa nu se extinda. Moment in care toti cei aratati acum cu degetul, cum este cazul Garzii de Mediu, ar putea avea un rol preventiv salutar.
Din pacate, este nevoie de o nenorocire, asa cum s-a intamplat in sute de cazuri, pentru ca factorii competenti sa se trezeasca si sa treaca la masuri punitive, arborand un aer nevinovat si, in acelasi timp, teribil de acuzator. Cam asa s-a intamplat si dupa ce un copil a cazut intr-un canal al carui capac a fost sterpelit de niste netrebnici si timp de cateva zile am vazut reportaje din toata tara in care ni s-a prezentat indiferenta criminala a autoritatilor, incapabile sa inlocuiasca respectivele capace.
Pana la urma, treaba autoritatilor este sa-i prinda pe cei vinovati, sa-i pedepseasca exemplar, eventual pe cei care primesc la centrele de recuperare a deseurile obiecte care sunt sustrase de pe strazi, punand in pericol viata oamenilor. Desi este vorba doar de mici furtisaguri, hotii trebuie sa incapa pe mana justitiei.
O justitie care pare a fi din ce in ce mai oarba si in care "lipsa procedurii" lasa adeseori tot soiul de persoane a caror vinovatie este limpede ca lumina zilei sa zburde in libertate. Asa cum este si cazul fostului director de la Romsilva, Marian Dumitru, cel despre care tocmai am aflat ieri ca, dupa episodul acelor de cravata de milioane de lei, a dispus si achizitionarea, pe sume incredibile, a unor tancuri din fosta URSS care ar fi trebuit sa-i ajute pe padurari sa intre in terenuri greu accesibile. Tancuri care acum ruginesc prin curtile unor ocoale din tara, fara ca nimeni sa inteleaga rolul lor. Poate doar buzunarele bunului prieten al lui Adrian Nastase, un personaj in cazul caruia justitia ar trebui sa-si dea, in sfarsit, "carpa" de pe ochi si sa faca lumina. Pentru ca de fumuri si aere exagerate, precum si de tancuri inutile si excesiv de scumpe ne-am saturat pana peste cap.