O chestie care m-a mirat destul de tare saptamana trecuta a fost o declaratie pe care am citit-o in presa sportiva centrala, potrivit careia fostul centru constantean, Marius Stavrositu, vrea sa se intoarca la HCM Constanta. Magulitor ar putea parea, daca nu citesti printre randuri sau daca te faci ca ai uitat conditiile in care tanarul crescut in curtea Constantei a plecat la Steaua. Citind strict declaratia de acum, potrivit careia sufletul lui e la Constanta si alte floricele pe aceasta tema data, ai zice ca cei de pe litoral ar trebui sa-l primeasca cu bratele deschise, recunoscatori fiind pentru aceasta dovada de dragoste. Si totusi, nimeni nu a uitat cum a plecat Marius, chiar daca poate l-am inteles cu totii ca vroia o noua provocare. A plecat putin miseleste, tinand hotararea secreta pana si-a aranjat ploile la Bucuresti, a plecat la rivala HCM-ului, pentru a o intari pe aceasta intr-un moment in care fosta lui echipa nu lua poate in calcul inlocuirea sa. Un centru bun nu gasesti pe toate drumurile, e un jucator cheie in angrenajul unei echipe si, chiar daca cel in cauza era in ultima vreme mai mult o umbra a jucatorului inventiv si atat de iubit pe litoral, era totusi acolo, la nevoie. Avea de partea lui valoarea si experienta, un pic mai bune decat nimic. HCM a suferit vizibil dupa pierderea lui Stavrositu, cu toate implanturile si variantele incercate. Nu l-au urat, nu l-au hulit, presupun ca l-au inteles, desi parcursul echipei de anul acesta nu a satisfacut pe nimeni (si nu doar din vina lui Marius). Cu atat mai mult cu cat este an electoral, ca sa-o spunem pe aia dreapta. In aceste conditii, am fost foarte curioasa sa vad reactia diriguitorilor HCM-isti la dorintele fiului ratacitor de reintoarcere. Si, macar la acest capitol, nu m-au dezamagit, chiar daca la nivel declarativ. Poate si pentru ca lupta pentru titlu e deja incheiata, poate si pentru ca anul urmator e mai putin important pentru imaginea unora decat ar fi fost anul acesta, cert este ca nu a sarit nimeni in sus sa imbratiseze recunoscator ideea, lucru normal, de altfel. M-ar fi intristat sa vad ca am ajuns chiar buni de sters pe jos, fara coloana vertebrala, la cheremul oricui are chef sa se joace cu sentimentele "noastre". Dezaprob alte comportamente, ca de exemplu lejeritatea cu care sunt aruncate unele vorbe ce ranesc sentimentele fostilor jucatori care chiar au ramas cu sufletul la echipa asta, dar cine sunt eu sa judec? Fiecare doarme dupa cum isi asterne si culege ce a semanat. Imi pare rau ca aceasta lejeritate costa, dar - repet - nu dau eu banii.